agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-22 | |
Din două universuri, care ți-e cel mai sfânt;
Necunoscutul nimeni râvnit din neștiință Sau semenii ce-i știi culcați demult, pământ, Rămași de rădăcini, să ne sorbim conștiință? La praf stelar țintim ne căutând origini Și apăsat călcăm strivind uitate vise Sub tălpile-n oglindă, pe luciul spart de spini De la săgeți solare se răcorind ’n abise... Ne retopim perpetuu din sevele străfunde Resuscitând nutriți de-un însămi canibalic, Ne pogorând la rând meteorite arzânde Înfrățind zbor cu scormon de sapiens animalic. Nici nu-i mister, în esență e punctul de plecare De unde raza-ncepe se percepând privire Ce-ar releva ce suntem; noi, Univers se pare!?... Arar ne amintind că-i suntem contopire. Ne creștem trupuri noi din vechile schelete, Culegem mere roșii din cărnurile-n humă Și pâinea o plămădim din brațele de fete... Ne parfumăm de roze din lacrimi-ochi de mumă! Suntem o coajă groasă pe astrul planetar Călătorind în vid, stingheri, neplânși, uitați; Niște orfani, doar mintea cătându-și un amnar Ce s-a aprins scânteie din palmele de tați... Pe coapsele de mame... Copii sacrificați! 19.02.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate