se naște un izvor
din târziul uitat undeva într-un timp sedus
de zâmbetul cuprins în dorința trupului
de vărsător în mare
și valul liniștit
uitând că mai ieri era atât de înspumat
la un țărm fără nume
la un timp demult plecat
ca-ntr-un tablou în acuarelă
buze fierbinți cu priviri ce-și vorbesc
tăcând și dorind atingerea firavă
a unui strop de apă
din imensul izvor al flămândului
de tine
se aude ecoul unui val la țărm
atingerea se prelungește-n noapte
ca și când în fotoliul creat de lună și cer
era doar ea
femeia cu ochii spre val
născut din izvorul alb
al aceluiași timp.