Din nou te apropii
Asemeni unui copil blând
Lingându-și rana.
Pe noi ne desparte un răsărit,
Un apus înflăcărat,
O noapte care le cuprinde pe toate.

Tu ești mereu
Îndepărtându-te.
Eu cresc și mă înalț și sunt
Venind spre mine.
Și toți ceilalți, care-au căzut în fața mea
Vinovați de prea multă însuflețire și încredere,
Vor pleca.
Și cum să nu uit,
Când orice pas îl fac pătimaș.
Iată, balerinele, cu craniul mărunt
Ca o pasăre îndepărtată,
Þintuind pe cel mai lacom spectator.
Formele noastre sunt vii,
Dar ele se sting pe mari înălțimi.
Și orice lucru mărunt, cărnos, strălucitor
Se usucă până la neființă.
La capătul drumului,
Noi ne vom săruta ca două fiice crude.

Volumul CEARÃ (1970)