agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-16 | | Pe lângă gardul învechit, cu ani ca străbunu', cât caru', Pășea ca rața legănat și lălăind voios, măgaru'. El este doar o veselie de când nevasta i "s-a dus", Sătulă de scandal, bătaie și lacrimi mii, care s-au scurs. . Dar lui nu-i pasă, cică-i bine, că tare îl mai cicălea, El îi spunea: "Ești ca un câine ce hămăie..." și o plesnea. O palmă și un pumn în gură, era precum o mângâiere, Iar zvârcolirea ce-o făcea era semnalul de plăcere. . Păi ce, el bea din munca ei? Ia uite hâda-ramolită! Muncea și bea, și iar muncea, din greu, precum trudește-o vită. Și ea să-i ceară socoteală pe banul său, sudoarea sa? Ei, cum să n-o facă grămadă? Ba uneori o și pisa! . Cred că dorea, (cuget și eu!) să vadă dacă cumva, poate, În chinul său de-a o stâlci, de-i ies iar coastele prin spate, Cum i-au ieșit în tinerețe, când sprijinită lângă poartă, Vorbea cu unul...vai, atunci, o scrijeli ca pe o hartă! . Nu e de joacă cu mândria unui bețiv din neam în neam! Și răsculase satu-ntreg, dar unu' nu a spus nici "ham", Căci la furia ce-o avea și baioneta ascuțită, N-ar fi rămas numai consoarta, "Victima cea scrijelită!" . Ce-i mai plăcea când toți veneau și asistau cu guri căscate, Și-apoi sfios, vreun bătrânel, îl sfătuia: "Ajunge, frate!" Asta-l înfuria la culme, și ar fi scos și foc pe nări, Și învârtindu-se zelos, mai nimerea vreo cinci spinări! . Fugeau de spaimă, de săltau un praf de ziceai că-i tornadă, Și se-mpingeau, se îmboldeau, și uneori picau grămadă, Se ridicau ca la comandă, și-n goana lor nemăsurată, Intrau de-a valma precum hunii, unde găseau deschisă-o poartă! . "Ce amintiri! (rânji măgarul în colț de gură plin de bale) Și azi i-aș bate, n-am putere, și aș mânca niște sarmale Cu mămăligă și smântână, cum îmi dădea soața-miloasă, Și m-aștepta cu masa pusă și-o noapte, pân' veneam acasă... . De n-ajungeam, mă căuta, plângând își tot lega năframa, Și de eram în șanț căzut, icnea, și mă sălta sărmana; Târându-mă greoi acasă, mă descălța, mă dezbrăca, Și îmi punea comprese reci și până-n zori mă oblojea!" ...................................................................................... Pe lângă gardul învechit, de-a bușilea merge acum, Și parcă este invizibil, și trec așa de mulți pe drum! Și rude, amici de pahar, și nimenea, fir-ar să fie, Nu-l sală să-l ducă acasă, cum o făcea a lui soție... . Morala: . Dacă-n viață te-ai purtat ca un măgar nesăbuit, Și te-ai crezut vreun mare zmeu, ai înjurat și ai lovit, Pe cei care-ți erau alături și n-ai știut să-i prețuiești, Când soarta te afundă-n hău, atunci vezi cât de singur ești!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate