în bezna mea,lumina
se crăpa de ziuă
a bună dimineața, scumpă doamnă
și cerul înflorea mireasmă de grâu abia încolțit
precum o fată mare nedusă, încă, la altar

așa credeam că tot ce visez
se și întâmplă
dar, iată, visul nu e pentru muritor, simplă doamnă
e ca un guler de vulpe polară
lăsat în șifonier pe timpul verii

sunt un biet om, femeie sunt
zidirea lui Dumnezeu
cerberul paznic scării de jos în sus
unde urcatul din treaptă în treaptă se face
și treapta face cărare prin mine
ca din magie umbrele noastre
se desprind de sol și cad
cade tot cerul într-o eternitate