O odă ar merita ce leacul făptuiește;
Resuscitare când bătaia e pierdută
Cu propriul său, ca-ntr-un război civil, redută
Ce stă să cadă în trădare mișelește.

Nu-i doar uzura inamic de depanare
Când facerea-i auto reciclare-n ciclu;
E lașitatea minții-n răul acceptat multiplu
În loc de crez înspre-o dorită vindecare.

Vendetta poate fi din alte gene
Ce țin memoria pierdutelor ambiții
Se retrasând așa cum o fac paraziții,
Sau când nectarul sau polen sunt alergene.

E zilnic un parcurs printre invazii
De vechi sau de necunoscute chipuri
Noi; metamorfozate-n trucuri, tipuri
Să-nșele vizite nevinovate-n razii.

Câți s-au pierdut din noi de secole cu rândul
Rămași goliți de vlagă-n neputință
Și-atât de tineri pierzând trup; chiar de voință
Îngemănau cu crez și cast, sperând nicicândul.

Trăim favorul revolut din veșnic aliment
Ce tatonăm în multele necazuri de milenii...
Lui Dumnezeu i-am luat din geniu și vedenii
Și ne-am făcut Mesia în așteptare... Un medicament!
02.03.2012