agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-07 | |
Mai mult, mult, suntem morți decât vii, că-n fond viața-i o mică parte a morții
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veșnicie fără nicio intervenție a sorții, căci inerția-i o scutește de ambiții; nu i se pretinde vreun sfârșit că n-are început, nu naște din ceva, e doar un recâștig de liniște din zbuciumul de-un viitor trecut! E demografic ”pan”, în preponderență, moartea, că este mult mai populată, multă și nici nu-i complicată cum e viața ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă ce-și va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă neviețuitoarea și nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!... ... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece și-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece... doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere, într-o beție a amânării gândului de-orice reflecție îl amăgind până la stingere. De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte și-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viață n-ar desparte, doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârșit eterna netrăire cum spațiul dintre stele, ce-s puține! Am fi și noi în fine un minus univers, o nimicire... 10.03.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate