se respiră greu la tine în gând
spui căutând să deschizi o fereastră.
ai putea face și tu un pic curat zic într-o doară
urmărindu-te cu dragul amintirii.
vrei să ai fantezii cu o femeie de serviciu
întrebi râzând și picioarele tale goale urmăresc
un gând mai carnal.
și tu ai putea să dai muzica mai încet nu pot să-mi aud propriile-mi gânduri
rostești iritată dar foarte frumoasă.
îți stă bine, mai rămâi așa.
pot să-ți recit ceva?
oricum nu pot să te opresc
(încă ești îmbufnată și foarte frumoasă)
pășesc pe strada străvezie
a clipelor ce va să vie
mâna mea cu lenevie
pielea ta caldă și vie...
le știu, sunt vechi versurile!
vechi e neantul tău care-mi curge prin vine
răbufnesc, și ochii mei devin gri.
fiecare privire mi se pare o aruncare de zaruri
într-o lume unde te-am pierdut .
șase-patru poartă-n casă strig șoptit.
ai dat șase-cinci zar de fugă spui alintându-te,
sânii îți vibreaza albi și clar sub adevărul
transparent al bluzei
Vuitton, Versace, nu mai știu...
nu, am dat șase-patru poartă-n casă,
e rândul tău acum.