în fața razelor e un carusel
în care călușeii aleargă
noi avem mâneci din care ies mâinile noastre lungi
ne prindem hățurile dar inevitabil
câțiva se prăbușesc
atunci îi vezi și spui
don't worry nina, nothing will happen to me

*
ca și cum nina ar fi un copil care învață să meargă
prin aer să ramână în cădere
cu brațele trupul rochița cu elefanți
într-o poziție perfectă
și ochii deschiși/ luminoși ca într-un tablou al lui rafael


acolo jos o așteaptă o casă o stradă un loc gol
o imitație a casei cu păpuși
dar sunt atâtea întinderi atâtea orașe
atâtea locuri goale
și teritorii neocupate
încât e greu să alegi locul perfect

de aceea mai rămâi un pic în cădere
iți pui căștile în urechi [ în faza terminală a bolii]
dai drumul la radio și asculți mai departe
pe tonuri grave & joase

don't worry nina, nothing will happen to you

pentru că știi
nu am putut să alegem dar totul s-a reflectat pe o suprafață lucioasă,
un plan înclinat fără vârfuri de lance
fără repetiții trenante, fără sclipici
exact ca în teoria haosului


[în care călușeii se duc departe, tot mai departe
în costumele lor de astronauți /
sunt singurii care mai călătoresc/ au ochi mari și frumoși
boturile de plastic lipite de sticlă/
și vor pluti pentru totdeauna în spațiu]