sunt un dumnezeu
al tavernelor deschise noaptea
rugăciunile din bar
le vărs în mine și le împlinesc
mă ușurez în pălăria lui Dumnezeu
n-am nevoie de El
durerea din oase
a prins a mă desprinde de carne
și Doamne
câte rugăciuni am înălțat către
Dumnezeu
să sece izvorul acesta de durere

Eu călătorește prin visuri casc
mă înfig în inima patului nici acolo
nu găsesc liniștea oaselor

pentru micimea de a fi Eu
și nu un Altul poate mai Înalt
dar... pentru micimea de a fi Eu
sunt eu