Cu un fes stându-i hilar,
O vulpiță ca de jar,
Vine-n goană nebunească,
Făcând salturi, să vestească,
Că Noiembrie brumată,
Poposise încărcată!
.
Cu brumițe de argint,
Lapovițe, ploi și vânt,
Zori în neguri, fără soare,
Luând frumuseți din floare;
Chiciuri lăcrimând pe creste,
Șesuri, dealuri...Tiii, ce veste!
.
Cinci scaieți înfofoliți,
De la cap în tălpi albiți,
Și de spaimă, și de brumă,
Cu năsucuri ca de humă,
Vlăguiți, ușor se pleacă,
Căci răceala îi încearcă.
.
Cad pe burtă și icnesc,
Sunt uscați dar nu foșnesc.
Umezeala îi muiase,
Deprimați, schițând grimase;
Vântu-i legănă, tăcut,
Și-au căzut în somn plăcut!