Iar de argint se-apropie și neaua
Căzând pe trupul nostru în neștire
Și-n toate cele-i prea puțină fire
De se îndepărtează chiar și Steaua.

Iar prin stigmatul nostru de fiire
Ne șterge Crist a Mărului pelteaua
Născându-se, insinuând în greaua
Psaltire, ca în orice an, un mire.

Vin sărbătorile de grea zăpadă
Și Anul Nou se-apropie de noi
Cu dame ce-or ieși la promenadă.

Cu orice an însă suntem mai goi
Unde ești, Doamne, îngeri să ne vadă,
Căci astăzi nu ne văd decât strigoi.