Blestemul de-a simți ca un poet
Îmi toarnă-n sânge nebunii de fluturi
Când literele negre de ascet
Le-nzăpezești cu buze de pe ciuturi.

Pe sub zăpezi m-ai șters și de la cap
Am să o iau, să-ți scriu alte poeme,
Cu inima năvalnică în trap,
Oprită pentru-o clipă între steme.

Am să-negresc pământul ca să am
Motiv să-ți scriu poeme cu zăpadă
Și alergând voi scutura din ram
Luna ochioasă care stă să vadă

Cum îți înșir poeme de omăt
sub tâmpla mea albită de sonete
Când inima mă duce îndărăt
Să fiu flăcău, colindător la fete.