agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-11-30 | | În orice lac bătut de vânturi Din trei părți, niciun pescar nu dă; Iar de par legi, ele sunt trucuri Stabilind curentul, așa că… Un crăpcean oglindă cu doi solzi, Un somotei și-o știuculiță, Pe-o dosnică acvauliță, Au hotărât să dea din cozi; Am prins, bolborosi crăpceanul, Un zvon micuț și el, cât râma: Cu aliați, să-mi luați parâma, Că v-ați propus pentru la anul; Ha, ha, ha, ha, din branhii crapul, Plevușca a-nghițit momeala! E bună între noi tocmeala, Numai să nu vă pierdeți capul! Și se-apucară-a face valuri Somnul pe fund prostind undița, La mal în salturi știuculița, După plevușcă printre plauri; Așa puseseră la cale Crăpceanul-șef, somnul și știuca, Să-și vândă fiecare trupa Spre binele domniei sale. Dar cu plevușca, ce mai zarvă! În bancuri tot roiește biata, Când sus, când jos, tulbură apa Și crede-n asta o ispravă. Mai scoate bule aspre somnul: Că cel mai vinovat e crapul, După cum bine spuse Altul, Dar folosi cum face Omul, Iar știuca despre somn aruncă Precum c-ar vrea să-i prindă-n plasă, Dar ea, de dragul lor nu-l lasă, Pe dinții ei curați de știucă! Chiorâș, mai dintr-o parte, crapul, Socoate că se pune masa; Numai să nu-i ghicească farsa Plătica, lostrița și-avatul. Deci: crapul, somnul, știuculița, S-au încrezut că bat curentul Să-și ducă la sfârșit proiectul De-a-și adânci acvaulița; Și-acum încă mai trag de-o râmă: Somnul în jos, crapul spre lună, Știuca-nspre buruieni clocite, Plevușca-noată fără minte; Când printre crengile-ncurcate Stă un biban avid să-noate, În gând spunându-și: uite pactul De trei făcut să vină patrul! Și calculat țâșnească-n față Fără de milă, pus pe harță, Ca dintr-odată ei să muște Din râmă ca niște plevuște, Gândind în parte fiecare Că numai singur nu-i trădare Și că la treburi colorate N-ai tată, mamă și nici frate; Că și la pești, ca și la oameni, Nu-i bine-adâncul să le scarmeni; Priviți-i: știuca, somnul, crapul, Că-s rătăciți, de vină-i Altul; Întotdeauna ai motive Să-ți fie milă de colive; Dau crapul, știuca și cu somnul Din cozi, pe unde umblă Omul. Numai plevușca n-o să fie Trădată, fiindcă-i armonie; De unde poate ea să știe Ce lac e-această Românie?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate