între cer și pielea care mă ține sunt numai norii care mă duc
stau
nu gândesc
aș vrea să gândesc cum mă scol din mine
aș dori să mă ridic întreg
în picioare în mâini
cu voce și fața să crească peste acoperișul
care mă înneacă

mă scol
un picior e departe de mâna care să-l țină
ochiul care să le ducă pe toate s-a închis

mă scol și mă scol
e un pod între toate dintre noi

ochiul se poate culca la el între pleoape

piciorul el singur va duce greul
acoperișului
norului și cerului

între cer și piele
ești tu
știu
mă vei duce printre platanii de mâine

frunze vor fi
între cer și pielea care mă ține...