efemeridele se nasc doar în octombrie,
când lumina explodează
direct pe retina îndrăgostiților

efemeridele cântă în limba fluturilor,
cu ochii, cu sufletul, cu degetele
direct pe piele,
e o partitură vrăjită, neștiută de nimeni,
până când îți explodează inima

toate simțurile
se-mprăștie în cele patru zări

efemeridele trăiesc într-un timp inversat
și dispar atunci când soarele va fi răsărit deja

când iubesc,
iubesc cu disperarea pe care ți-o dă moartea,
cu toată mirarea și durerea,
cu toate lacrimile și însingurarea
unei umbre pe care niciun zid
nu o mai primește

când mor, atunci tac
și se prefac într-un pumn de cenusă,
direct în valuri
curg nefericite și plâng


mâine va fi octombrie, iar,
timp în care efemeridele
vor avea
tinerețe fără bătrânețe și o iubire fără de sfârșit