am muncit un an în genunchi după care am reușit
să mă odihnesc în picioare

cum să vă spun am rupt grămadă toți dracii
pentru că nu-i la fița oricui să o arzi 12 ore pe zi
acolo unde lumea te vrea culturist nu poet
acolo unde te asediază cea mai grea bătălie din toate

cum să vă spun e o lume în care n-ai timp nici să mori ca lumea
o lume în care mulți obosesc să trăiască încă dinainte de a ști ce e oboseala
o lume în care se moare de prostie fiindcă nu suntem în stare
nici să ne prefacem că trăim

da unii au expirat pe alocuri alții stau la coadă la gîdilat
sau măsoară partea goală a sticlei săracii rezistă
chiar și la veselie în marea lor tristețe

io ce să vă fac io țin cu poetul acest smintit liniștit acest văduv
după care au murit toate femeile și după care
asudă și moartea de ciudă

am muncit un an în genunchi ca să ne odihnim în picioare
altfel am fi pus mîna pe cuțit