să văd râurile râuri
cum taie moartea pe față și sapă.
Sub straturile ei, copilul mai respira ușor...
Îngerii i-au desfăcut cordonul
și mi l-au dat simplu, curat.
Mai departe nu-mi amintesc decât muzică.
De ce râzi? mă întreabă o aripă bătând ușor.
Cum să nu râd, tu nu vezi?
Marele a luat Pământul de coadă
și l-a despicat pentru Crăciun,
iar acum
toate cerurile curg
la mine-n gând.