am împrumutat toamnei o frunză și am pus-o în ramă undeva pe perete
fără dobândă am luat ce mi-a dat Dumnezeu
când ating nervurile proeminente galbenul ei prețios
văd filmul instant al desprinderii căderea
și întrebarea de ce cad frunzele alex
urmată de explicația lui convingătoare
de oboseală și frig viva
tu nu poți să te ții de crengi o zi sau măcar un ceas
fără să te păzești de piatra aruncată
să stai așa atârnat la mila soarelui și a norilor
să te gâdile vântul sub brațe
să râdă de tine o vrabie de pe creștet
doar de mâinile mele doar de mâinile mele