nu pot uita visul

o femeie cu părul ca sârma
mută
un cerc de lebede cu gâtul prea lung
palme făcând cu mâna de la marginea lacului
valuri minuscule
himere sub patul memoriei

o mână se întinde peste femeia cu brațul plin de gâturi întinse
arcuite ca lița de cupru
mă întoarce prin ceață spre mine
mă poartă în brațe și mă bagă la loc
cum pui creioane în penar
cu grija copilului curios cu ochii țintă

valuri minuscule ruginii

intru
lin
într-un vis
cu gust de măceșe