ai încercat orice rol ți-a ieșit în cale
niciunul nu ți s-a potrivit mai bine decât moartea
ai lovit-o în pântece i-ai tăiat beregata
cât de frumoasă era așa răpusă și fără autoritate
cum ai fi putut-o iubi când s-a uitat în ochii tăi
cum s-ar fi rugat cu frica în oase

să-ți otrăvești singur zilele nu ai curajul
deși deții formula exactă a vieții o lași pe mai târziu
ori niciodată banalul nu te scapă exact ca un prieten
devenit dușman în momentul decisiv

e mult prea greu să mori de mâna ta
să te arunci în golul de oameni
fluviu de resentimente să apuci
cuțitul care se înduplecă fără durere

tot mâna de artist are îndemânarea
să te reducă la veșnicie din zăpezi
se încumetă să iasă câțiva ghiocei
semne de glorie crudă

(26 ian. 2014)