agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-04 | |
Poemul e un copil orfan, murdar, care sparge semințe la colțul străzii
Trebuie luat acasă, spălat, educat, trebuie să te lupți cu el să nu mai ceară bani Să îi schimbi obiceiurile, să-l înveți cum se folosesc tacâmurile Nu e o rază care străbate întunericul, e bezna însăși, nu e o piele fină Are cicatrici și are nevoie de vindecare, nu e aerostat, nu e aripa gingașă Care te duce pe acoperișuri într-o mare visare, nu, poemul în clipa când ai Început să crezi în el și în argumentul cu levitatul îți dă drumul de la etaj Se uită la tine în balta de sânge în care zaci cu creierii praf Poemul trebuie curățat pe tălpi, uns cu uleiuri scumpe, hrănit cu smochine Mă întind peste el cum m-aș întinde peste tine, poemul acesta este singurul Meu iubit, mă iartă de fiecare dată, nu cere ziare, vodkă, nici alte femei nu seduce Stă pe foaia albă ca pe un cearceaf, pot să-l modelez, așa cum îți modelam Ție carnea și dimineața te trezeai speriat cu două aripi, după ce te linișteai Te uitai în oglindă și-ți plăcea starea asta intermediară dintre cer și pământ Poemul apare când intru în sala rece, cu gresie și mese de aluminiu Când tai cu bisturiul un piept de om, știu că nu curge sânge indiferent cât De frică mi-ar fi, inima va sta la locul ei cuminte, nu va tresări sub palmă Fă bine să nu ajungi acolo unde degetele mele disecă și scot la iveală Cele mai stranii metafore, plămâni tumefiați sau de ce nu alveole Care te pot ridica undeva sus, foarte sus, ca și cum ai fi într-un balon cu heliu Minuțios am să-i caut proprietățile ascunse, se pare că funcția lui vitală Nu e întreținută de miocard, nuuuu, e ceva mult mai fin acolo în ființa lui La microscop nu s-a văzut, dar sub lentilă se auzea un zgomot Un foșnet de copac, exact ca în poveștile cu viața de dincolo Poemul Când ne vom întâlni mi-ar plăcea să mă întind peste tine Așa cum se întind sinucigașii pe calea ferată să-ți ascult inima Să intru în tine ca într-o scorbură de frica lupilor, dimineața să privesc Pe furiș cum îmi faci ordine prin vise, prin idealuri, fruntea mi-ar rămâne Lipită de fruntea ta ca și cum peste noaptea un cap de căprioară Și-a prins coarnele în oasele tale ca într-o sârmă ghimpată, asta simt, asta vreau Să stau așa, nu știu cât, să stau...ca pe un teren fertil, din când în când Să mă ridic să strig, pământ!!! Și iar să plec în larg....să nu mă îndur să te las Să te văd copil, să râd, să mă întorc și tot așa, un joc nebun de-a animale Prinse-n cușcă, în captiviatate oamenii nu procreează, sparge lacătul Și hai să ieșim în câmp deschis
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate