agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1216 .



Roșu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bucur Stelian ]

2014-02-08  |     | 



Spre orizontul jos, lumina pală...
Și umbra singură coboară,
Printre pietre, o aură, o undă se strecoară.
Sunt numai ani și liniște,
în jos și pretutindeni
Minerale, în roci se-ntind
formând o cale,
Dar prin ea, se-ajunge către un alt soare.

E limpede, e-ngust și-n depărtare,
Dar aici, se înfiripă iar
o undă de mișcare.
O umbră vagă, doar atât coboară
peste bolovani,
Lăsând nisipului o dâră pentru
mii de ani.

E lungă, regulată și tăcută.
La fel ca marea rece dimprejur.
Și iar mișcarea unei umbre
o astupă.
Ceva privește de aici, în depărtare,
Și țiuie discret, a încântare.
Și totuși își ridică
un bolovan în soare

Cercetându-l cu-aceeași neascunsă uimire
În care-a urmărit această vastă,
colorată armonie.
În lina, transparenta atmosferă plată
Prin care roșia planetă se arată.

Ridici un braț, ți-l învârtești
și-l miști
Poate-ntrebându-te, de ce e soarele
atât de mic.
E un festin cu roci și calcule,
De unde ți se pierde urma roților
Și până în cealaltă depărtare.
Și oare cugeți tu, făptură izolată?
La existența-ți fermecată.

Îți faci din două brațe
lumi întregi deschise?
Sunt ani prelungi și goi,
cu mii de pietre.
Și totuși mai puține decât
stelele ce-ncep s-apară.
Vei căuta vreo dună roșie
Și-n umbra ei să ți se pară
Că aparții cuiva, care
sub soarele pitic
te protejează-ntâia oară?
Þi se va deștepta o inimă,
în lumea de sub tine,
care zboară?

Visând priviri răzlețe
printre umbre line;
Cam ce crezi tu, robot pribeag?
În vasta, răcoroasa veșnicie care-ți aparține.
Cu vesele luciri, cu dispersate năluciri
care ajung la tine.
Oare-ntr-o zi care-o să vină
Te vei trezi
Și-o să visezi la noi?
La ani lumină.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!