Nu vom putea opri îmbrățișarea
Din clipa asta-n palmele căuș,
Căci alte clipe ce aduc uitarea
Ne bat și se înghesuie la uși.

Vor fi și nopți mai albe și mai scurte
Decât cele trăite până ieri,
Dar n-o să aibă cine să le-asculte
Și vom dormi în leagăn de tăceri.

Și luni mai lungi și pline de iubire
Decât acest Februarie vor fi,
Dar alteia atuncea voi fi mire
Și altuia tu soață o să fii.

Vor fi și ierni mai calde ca aceasta,
Cu ape care nu vor îngheța,
Dar cât de greu vom îndura năpasta
Singurătății-n cupluri, draga mea.

Și anii or să curgă cu duiumul
Mai plini decât acesta cu povești.
Ne va fi dor, dar nu vom ști pe drumul
Vieții unde sunt și unde ești.

Doar clipa rece, ultimă cu clipa
Îmbrățișării de acum va semăna,
Dar vom întinde în zadar aripa,
Căci nu vom fi alături, draga mea.