copil fericit
îmbătat de crudul înverzit
zăboveam uneori
visând culcat pe spate
cu mâinile-ntinse
în stânga și-n dreapta
cu picioarele imaginate până
unde avea să asfințească
măritul binefăcător

tot imaginar
ochii străpungeau
perdelele norilor
poposeau acolo unde sunt
depozitele de povești
scormoneau
alegeau rarități uitate
personaje amorțite în
somnul indiferenței

le dădeam cu fantezie
acțiuni în alte povești
nepovestite încă
de-atâta fericire adormeam
uneori cu zâmbetul
netulburat de nimeni
și-acum visez
ceea ce visam cândva