Acum zece revoluții
Aurora ne zâmbea
Într-o pură dimineață -
Dimineața mea și-a ta.

„Este dimineața noastră!”
Îmi spuneai atunci zâmbind
„Și pe marea mea albastră
În sfârșit, te văd sosind!”

Și mi-ai spus atunci mai multe
Despre cer, despre pământ
Iar în inima-nsorită
Ardea tainic legământ.

Zece pași făcut-a Cronos
Pași prelungi, plini de-ncercări.
Soarta în rostogolire
Ne-azvârli pe-alte cărări.

Însă chiar de-ar fi potopul,
Noi deloc nu vom uita
Acea pură dimineață,
Dimineața mea și-a ta...