Ramuri golașe se aruncă-n geam
Privind în interiorul presărat mai an
Cu gânduri și speranțe, acum e un noian
De amintiri deșarte, mai ieri încă plângeam.
Dar luna a pătruns și ea, prin aripa de peruzea
Pe care ea lumina mată, o mai expune câteodată
În patul care e deodat, semn nobil că a fi bogat
E simplu, dacă o privești pe ea, cu inima întinsă pe perdea.
Te regăsesc în miez de noapte, am gândul tulburat de șoapte
Un vis hoinar aleargă-n mine: te vrea pe tine, te vrea pe tine.
E o dorință spusă de departe, atunci când nu credeai în moarte
Deși acum alunecă prin mine: oare e bine? oare e bine?

Aștept să vină zână cea, care mă știe și mă vrea a sa
Căci altfel somnul ei va fi: o nouă zi, o nouă zi.
Te strădui să fii mai aproape, îți iese totul ca la carte
Dar ai uitat esențialul, de vrei să cucerești tot balul
Te lasă dară aplecată, spre grija mea de altădată
Căci cel ce e atent cu mine, acum e aici, dar e și mâine.
Cum știu că visul meu e lege, pentru tine făptură merge
O aripă spre infinit: de ce ai venit? de ce ai venit?
Te regăsesc în miez de noapte, am gândul tulburat de șoapte
Un vis hoinar aleargă-n mine: te vrea pe tine, te vrea pe tine.
E o dorință spusă de departe, atunci când nu credeai în moarte
Deși acum alunecă prin mine: oare e bine? oare e bine?