Iarna trecută, pe aleile parcului mic din Sinaia,
ne alergam prin zăpadă și uitaserăm amândoi
că nu prea ne mai iubim.
Nopți fierbinți, zile geroase,
pârtii părăsite, și noi doi,
sorbind din două cafele amare.
Ningea în ultima lună,
ningea și ne era bine,
căci uitaserăm că ne vom pierde cândva.
Cuburi de gheață în paharele de whiskey,
două buze unite parcă pe veci,
și alte două mâini ce nu-și voiau despărțirea.
Eram doi tineri ce nu știau nimic,
și care nici nu bănuiau
că mai există și alte femei, și alți bărbați.
Ne iubeam egoist, luciferic,
iar acum, toate acestea au rămas
doar în amintirea parcului mic din Sinaia.
Te aveam, și te mai voiam în continuare,
mă aveai, și tot însetat erai.