ploaia bate la toate ușile
disperată nu o primește nimeni
nu mai există suflete împăturite de Dumnezeu
primele mele scrisori de dragoste

în goliciunea lui orașul mahmur
cu marea într-un pahar îneacă singurătatea
ca o pedeapsă timpul iubirii
pleacă de-acasă

în locul în care începe veșnicia
gândurile în pași de cămile trec prin urechea acului
mă înțeapă în inimă

când nu ești îmi pare tocmai că ești
într-un roman la început când soarele cade sunând
pe fundul unei fântâni îți văd chipul
lângă al meu împrumută căldura la prima vedere

primii porumbei îndoaie cerul la colț
destinul se împarte
prindem și noi câte-o bucată vedem dacă
pe gustul nostru

nestatornică viața printre degete
bate dintr-un cuvânt în altul
ploaia pe taste
compune dragostea

(6 martie 2014)