Ce dramă! De-o săptămână,
Fără lucire și vlagă,
I-a atrofiat o mână
Și-un picior. Cum să mai meargă?

Vrea să-și scuture cojocul
Căci mai are praf de nea.
Durerea arde ca focul,
N-o lasă să fie ea.

Energică, creativă,
Așa a fost iarna toată!
Viața-i este în derivă,
Bat-o norocu' s-o bată!

Icnește ca o bătrână,
Covrigită într-o parte,
Când haină, Vremea-Bună,
O-mpunse c-un vreasc în spate.

Când pe genunchi și pe coate,
Ca un pelerin, cu greu,
S-a târât plecând ast' noapte,
Cu mila lui Dumnezeu!