Scăparea vieții este pe măsură
Atunci când te gândești la moarte
Poți să îneci și ultima făptură
Ce din el suflet încă îți răzbate.
Tu ești un vagabond de rasă
Făcut erou după o gafă epocală
Și n-ai pierdut timpul ce lasă
O amintire să te preschimbe-n smoală.
Ești vagabondul cel uitat de lume
La ultimul apel de noapte
Filozofia-ți este gândul cu renume
Ce l-ai uitat alături de câteva șoapte.

N-a mai rămas nimic de zis
Din viața ta vagabondând etern
Cobori cu voie într-un mare abis
Tu om uitat de lume în infern.
Ești vagabond ce nu are scăpare
Clipele sunt frânturi de Univers
Ai alungat și ultima vâltoare
Pe care te bazai, în nopțile de stres.
Ești vagabondul cel uitat de lume
La ultimul apel de noapte
Filozofia-ți este gândul cu renume
Ce l-ai uitat alături de câteva șoapte.