un răsărit mazarin îmi dezlipește pleoapele
printr-o lovitură de teatru împinge noaptea
de-o parte și de cealaltă două uși glisante
atenție se schimbă scena papal chipul radios
se înalță din scaun strigând pace pace
nu știu cum poate să ia o decizie rapidă
să mă seducă să mă alimenteze cu mister
cred că a învățat de undeva arta disimulării
face compromisuri și foarte diplomat
ajunge la inima mea pe care printr-un tratat
avantajos și fără canoane o cucerește

nu mai sunt sigură că situația mea internă
îl interesează nu regatul în care iubirea
hoinărește aiurea fără adăpost fără protecție
mai degrabă tot ce se află în afara sufletului

și poate că am să ajung să-l detest fiindcă
loial superiorității universului și privilegiat
de mare se ambiționează să mă trezească
la această bogată necredincioasă realitate

(15 martie 2014)