peste tot numai fleacuri vin de undeva și se așează ca un praf
ca un giulgiu peste capetele noastre aplecate într-o poziție perfectă

suntem doar noi trei la masă eu bogdan și maț
fiecare cu paharul lui cu țigara lui scuipăm
în sus
așteptând ceva

fata de la bară își face gimnastica iar bara devine axis mundi
e universul ei în jurul căruia se rotește lasciv
în jurul căruia ne învârtim și noi
cu masă_pahare_sifon cu tot sau poate doar
așa ni se pare
că ne aflăm într-o tiribombă din care nu putem
coborî
niciodată

uite stele căzătoare zice maț
plouă peste noi cu stele m-a picat
e ca o apă

de atunci au trecut câteva unități
de timp
fata de la bară a plecat la ea în moldova
acum se învârte alta în centrul aceluiași paradis
și eu tot nu cred că erau stele căzătoare
erau doar niște fleacuri
sau mai degrabă scuipatul nostru