C-un năsuc de zici că nu-i,
Ochii vioi și gălbui,
Un botic ca și mărgica,
Trece cu un bob, furnica.
.
Greierele, prin trifoi,
Discuta cu un broscoi,
C-ar fi vremea de concerte,
Căci Natura o să-i certe.
.
Broscoiul se lăuda,
Că ieri, bunicuța sa,
Îi luase cobză nouă,
Și de-i cald și nu mai plouă,
.
Va cânta cu mare dor!
În mâl nu i-a fost ușor
Ca să stea fără să cânte,
Și-i pornit să ne încânte!
.
Greierul, mai înfoiat,
Pe un scai s-a ridicat,
Și căutând cu migală,
Scoase chitara în fală!
.
Acordată de o zi,
Pe cântare se porni,
Stând pe-o frunză-ncovoiată,
Cri-cri-cri, ca altădată!
.
Broscoiul sări în lac.
Îmbiat de Oachi-Oac,
I-a ținut voios, isonul,
Pân' veni Ene cu somnul!