welcome to wreckland
singurul loc unde nu ai de ce să te temi,
cei blînzi
sparg oasele și le sug măduva
cei cruzi
stau și se uită la norii de pe cer
și respiră aerul din ei,
welcome
intră ca și cum ai face o greșeală oarecare
rămîi ca și cum ai pedepsi pe cineva
e simplu să ne întoarcem împreună acolo –
dragostea între doi oameni, două persoane (astea sînt detalii)
e ca o focă îmbucătățită de eschimoși
fără nici o supărare de o parte sau alta,
așa, ca un schimb de informații, totul făcut cu mult respect
pentru punctul de vedere al focii îmbucătățite.
o să ne plimbăm prin orășelul copiilor, prin wreckland
mîncînd macadamia nüsse
purtînd pe umeri nimbul greu al trecutului nostru,
un nimb pe care și sfinții ar vrea să-l apuce de pe spate
și să și-l dea jos, așezîndu-l pe masă
ca pe o felie de pepene;
ferris wheels, montagne russe
îngropate în nisip și polen,
cerul de care sîntem agățați cu curele de piele
și care trebuie să ne mai atenueze căderea,
muzica înfășurată în ceară,
culorile duse în pămînt ca electricitatea
aerul punîndu-ți un deget pe încheietură
și numărînd cu privirea în altă parte;
te plimb prin orășel ca vergilius pe dante
vorbim cu cuvinte din cărți diferite, din guri diferite
și știm că totul se întîmplă pentru a fi ținut minte
nu pentru a fi trăit – welcome to wreckland
lipește-te de mine ca în filme, în cărți, în ghetouri, în grădini
aici cei care au iubit sînt însemnați cu fierul roșu
cei care nu au iubit cresc vite și viță de vie;
oameni de tot felul,
the wretched and the meek, ca în cohen
al-munafiqun, ca în coran
apoi desprinde-te cu o glumă, cu o grimasă
respiră și tu
ceea ce e frumos aici
sînt norii –
norii de multe feluri
pe unii îi recunosc eu, pe alții îi recunoști tu,
ei trec de colo colo ca niște cămăși albe
luate de un vînt puternic
de pe o sîrmă din ierihon, din ugarit.
iar seara
noi vom fi printre ceilalți
vorbind mai puțin, rîzînd mai puțin ca ei
aici am pus cap la cap
toate așteptările
cinci minute/zece minute/o lună/un an/wreckland
dorințele noastre nu vin din corpul nostru,
nu vin din mintea noastră
și nu se împlinesc în corpul, în mintea noastră;
mergem și căscăm gura,
oriunde ne-am uita e cineva –
venirea serii va fi o simplă imprudență,
ca și cum s-ar porni prea devreme o mare mașinărie,
ca betoniera care ar începe să se învîrtă
deși înăuntru au ajuns nu se știe cum două zaruri, două zarzăre;
dar betoniera nu are de ce să se oprească
noaptea trebuie să se verse în wreckland
iar noi ne vom fi strecurat deja în liniște, repede,
pe o alee lăturalnică, afară,
acolo unde nu
mai e nimic.