doi copii
așteaptă pe treptele unei alimentare
ploaia
să înmoaie această după-masă scorojită
poate oamenii ieșind vor privi la cer
apoi la ei
băiatul și fata măsoară timpul în ambalaje de chipsuri
pe măsură ce copilăria le înghite monezile
ca un joc mecanic

vântul împrăștie bucăți de înserare
ce se lipesc de tălpile trecătorilor
o litanie pâcloasă adastă peste acoperișuri

o vreme
în rigole curg ape pline de culori
ploaia a lăsat strada în gri și negru
două pete se estompează
îmbrățișându-se neauzite