departe de locurile dragi
de livada bunicilor
de ogoarele dimprejurul casei părintești
de pădurile dealurilor natale
caut alinarea

nicio mână-ntinsă spre a mea

ochii îndreptați spre mine -
aruncători de flăcări

cuvintele ce-mi sunt adresate -
unse cu miere
iar miezul lor –
veninul cobrei

cum ziceam
caut alinarea
și o găsesc
așa cum o găseam
în copilărie trecând
pe sub ramuri sălbatice
unele deja-nflorite
altele abia-nverzite


mă aplec atât
cât să simt atingerea lor
ele știu la fel de bine să ofere
mângâiere și-n clipe de nefericire

pașii mei
și inima
tânjesc