Când soarele se ascunde în ouă de prepeliță,
Te strig dintre zaharnițele goale
Și dintre lingurile pline de rugină.
E sărată roua așternută pe borcane
Și e pustie casa fără umbre masculine.
Deschide gura, să pansez laringele,
Bărbat pierdut printre mașini de cusut !

Mă scuzați, ați văzut vreo femeie-șarpe?
Asta îmi strigă un vecin de dincolo de gard.
Nu ! răspund sistematic.
Aici sunt doar femei-vulpi și femei-albine.

Clinchete de pahare pline se aud
Prin pereții casei bătrânești.
Îmi sună a cină de familie,
La care morții și vii s-au adunat
Să mai povestească despre iubire.

În curte, un pensionar taie iarba,
Și o pensionară culege râme.

Eu continui să te caut prin casă,
Ca pe o telecomandă veche.
Cucubau ! Strigi brusc și haotic,
De după oglindă.
Aici erai, iubite?
Te-ai ascuns de vacile gestante ?