agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-23 | |
ca omul grijuliu aveam o livadă de pruni
pentru vremea când se va termina aghiazma cine știe... dacă seca boboteaza să-mi lecuiesc rana imens crater pe suflet săpat de dor și singurătate ca bărbat adevărat cu lacrima maicii domnului cum e obiceiul din bătrâni ce vremuri nu mai avea cine să mă tragă de mânecă ne îmbătam ca porcii și eu și îngerii când ne luam de după gât și începeam noi să cântăm greierele-și bătea furnica și se-apucau de minerit țiganii își spărgeau lăuta și-înnebuniți fugeau la muncă își despuiau sutana popii jucau cazania-n altar fugeau și sfinții jur din calendar să facă toples la stele ori poate așa mi se părea mie prin pahar a venit însă o vijelie mare aproape ca aia de te-a luat și mi-a rupt-o într-o zi mă-apropiam de șaizeci de ani om harnic și estet din fire am cultivat în locul ei în amintirea ta un câmp cu trandafiri din ăia roșii adevărați precum iubirea ingrații însă când au crescut mai mari așa să-și laude potența la fel ca pe cristos m-au sărutat și-îmbrobodit cu mii de spini beam sângele din mine și râdeam ca-n noaptea aia când plângând fericită-mi ofereai goală pe cearșaful ăla alb imaculat ofranda ta virgină cu dosul palmei pe gură mă ștergeam ca dacul ăla bărbos al lui burebista ori deceneu îngrozit că îl așteaptă acasă amazoana așa obosit de invazia barbară să-nceapă un nou război după spartacus roma era înnebunită după împărați pelasgo-iliro-daco-geto-traci din pură curiozitate mi-am întrebat ursitoarea nu știam ca-n altă viață să fi-îmbrăcat purpură imperială sunt doar urmaș umil de-al lui dracula da da ăla ăla de bea vin și i se ascuțea... țeapa (scuze moda recentă ne zice că rima-i interzisă) și ciudat mi se umplea curtea de albine sau așa i se părea paharului privind prin mine (na că iar am făcut-o) roiau roiau nebune îmi ofereau un frac de ceară mă îmbiau cu miere nimic nu-nțelegeam l-am întrebat și pe sofocle mi-a zis că antigona ori nu mai țiu eu minte bine cine peste stupină (ptiuu a dracu rimă) e regină se-ndrăgostise nebună na exact de rima mea toți trântorii din stup îi ucisese umpluse-un iaz cu lăptișor de matcă și-mi parfumase calea cu lumânări aprinse își anulase și certificatul de căsătorie dezbrăcase dezabieul de polen și disperată mă implora cum vreau eu cu mască fără mască să-i fiu apicultor măcar pentru o noapte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate