Am uitat să-ți dau o poezie
Pe care o scrisesem la cerințele tale,
Cu și în starea ta de îndrăgostit furibund.
Nu știu cum am putut uita tocmai lucrul ăsta,
Dar de fiecare dată când te întâlnesc
Prin cafenele sau prin săli de teatru independent,
Uit de poezie, uit de mine, dar nu uit de tine.
Îți cerșesc, așa cum făceam în adolescență,
Privirile și , cel mai adesea, zâmbetul larg.
Mi-am lăsat inima la garderobă în seara asta,
Împreună cu poezia pe care am uitat să ți-o dau ieri.
Ia-le tu în locul meu, dacă ai curaj să le citești.