Ea avea ochii cer înnorat,
Degetele îi erau andrele
Și nasul cârn ținea loc de croșetă.
Moldoveanca zdravănă, plinuță, rotundă,
Iubea să împodobească pereții altora
Cu ștergare.
Își făcuse ea o afacere modernă,
Cum învățase la facultate.
Croșeta mărgăritare, lacrimi pure, din dragoste,
Pe fire de ață furate din pânzele păianjenilor.
Ea avea ochii stele strălucind,
Și pe buze purta înțepăturile andrelelor.