agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-19 | |
Ca o muză căzută-n dizgrație
singură dă contur sub tălpi răbdării înăbușind limba de agată în miere, de mi se pun pe inimă osii din tulpini de flori, dorind să mă vindec de cuvinte când nimic nu mai este de făcut. Păcatele curg între malurile deșertăciunii până-n marea unde bate vântul speranței visând la cochilii pline de perle. În ființa ei s-au pârguit curbele domoale culorile au căpătat un luciu metalic, cad abrupt din unghiuri de apă până ce i se desprind din răsuflare și respiră adânc aroma gutuilor din fereastră. Întreaga uitare se forfeca în somn dezlegând singurătatea de durerea cu noduri îmbrățișând splendoarea ca pe o eclipsă care se vede rar și iubește întunericul. Tot ce cred este ca varul nestins hrănind lăuntrul cu vânatul de seară până ce se înroșește fierul greșelii, cineva îl bate pe muchii să se rotunjească. În rest pot tăia timpul în bucăți și să-l arunc la păsări ele tot cântătoare rămân.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate