Când ochii tăi mă încercuiesc rămân fără scăpare
Și când în mine te arunci tu golul mi-l mărești
Iar când râsul tău curat bocește pentru mine
Atunci bretonul tu ți-l sufli și dinții mei scrâșnesc

Când de sub unghiile tale tu trupul meu scobești
Și când prin părul meu aievea te strecori
Iar în somn pe întuneric cu scrum te desenez
Atunci îmi aduc aminte că vreau să mă omori

Când cu calm mă îmbrățișezi eu rămân tot nervos
Și când trupul tău alb îl întunecă pe-al meu
Iar pentru boala mea pat de spital îmi ești
Atunci din nebunie eu vreau să mă trezesc