poetul e ca un croitor bătrân cu creionul chimic după ureche
un terchea-berchea în ochii oamenilor cu stare
un încrezut
prescrie cezariană tuturor lucrurilor sfinte
și plânge când vin pe lume cu creștetul încă moale

atât timp cât crede că merită să iubești
(o altă definiție a adevărului despre sine)
cât încă se bucură dacă alții sunt fericiți
(o altă definiție a nevoii de iubire)
își va ascuți creionul și va desena cu ochii închiși
aerul și apa și lumina
dar cum nimeni nu le poate vedea
va scrie litere mari care se traduc în alte litere mici
în altele și mai mici...