agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-16 | | În ținutul Walhalei sunt privit ca un zeu când ies dintre ape, și înfig steagul în mijlocul focului. Femei strălucitoare precum o perlă mă poartă în suflet cu anii și-mi ating în treacăt mătăsurile peste care bărbații varsă sângele vânatului regal. În numele marelui foc eu trec peste focuri și vin către tine, nefericita mea, vesela mea visătoare. Nesfârșite sunt nopțile îndrăgostiților care așteaptă și binecuvântate sunt, pentru că un singur sărut îi ține în viață. Nesfârșite sunt nopțile noastre în ținutul Walhalei, când oamenii devin câini și urlă la lună, turbați de amor. Numai pe tine de țipi, te voi strânge la piept până ți se va liniști pieptul. De muști din carnea mea, îți voi da să te saturi. Palmele tale le voi primi râzând precum pescărușii treierând coroana paltinilor pe malul lui Aoos. Și cuminte îți voi privi luciul gâtului mușcat, și mai ales gura. Nu-ți fie teamă! Blând și curat sufletul tău va sclipi peste mine ca o baie de licurici. Picioarele tale vor dansa peste mine și te voi face atunci în mijlocul lor zeița mea, focul meu și copilul meu. Pentru că sufletul tău are haz, vom muri, iar o vreme monștrii, balaurii, piticii și copiilor lor vor povesti prin pădurile întunecate ale Walhalei cum ți se scuturau sânii când râdeai la glumele mele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate