dragostea îmi taie piatra sufletului
diamant în montura trupului tău
rotit cald și umed peste mine
un copil de vânt își trece degetele prin părul tău de
umbre care se încolăcesc pe șoldurile
acestei amieze fugărite peste dune

albatroșii ridică marea în ciocuri de un colț
și o poartă departe
departe
în timpul care se face seară și nod
și desfacere sub pleoape
privesc faleza cum se surpă
în mine crește o mână dintr-o sămânță
și-mi strânge inima nemilos și rece
tu ai zburat cu celelalte păsări
tu ai înotat cu ceilalți pești
eu încep să plâng ceva

o mare