Nu mă mai respinge
dragostea ei fierbinte ca sticla,

lumina fuge desculță pe drumuri
sperând c-o s-ajungă la timp
în centrul vechi unde se fură întunericul.

Și noaptea intră în case ca hoții
cu chei potrivite de umbre
în clanțele timpului obosit.

Ea,

Crescută prin trestii de ape străine
în bălțile cerului zână,
prețuită de stele înflorind ca iedera
în dimineți după ploi,

lumina fuge desculță
dragostea-i fierbinte ca sticla.