agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-12 | |
Pășind prin catifeaua nopții înstelate
Mă simt atras de chipul tau de pe afiș Te-aș demonta din firava captivitate Să hoinărim departe de neoane pe furiș. Tu ca trezită dintr-un vis inert și prăfuit Pur m-ai vedea, fără lentile de contact, Întrebi cu ruj pe dinți de unde am venit Dorind să știi ce oră am pe ceas, exact. Aflând că miezul nopții e cam iminent Febril cauți la gât un talisman de aur Mă prinzi de braț cu straniu sentiment, Îmi spui că sunt al libertății tale faur. Te incorsetau șuruburi strânse pe panou Și ochi invidioși îți chinuiau pudoarea; Reclamă mincinoasă la durul cazinou Vrei să îți cumpăr de pe stradă floarea. Þi-e sete acum de gingășie și adevăr Fiind nociv izvor de patimă și disperare; Ceri să-ți înlătur vraja din împletitul păr Scoțând agrafa de argint ridicolă și mare. Cu trandafiru-n mână și pletele pe spate Modernă Esmeraldă cu gambe jucăușe Ignori indicatoare și semafoare toate, Te cată-n ochi golanii și june țigăncușe. În parcul plin de umbre, lume mai deloc Doar luna ne veghează, o babă plictisită. Ma tragi în rond de flori la așteptatul joc Și miezul noptii vine cu biblica ispită. Fusta spre șold tăiată te arată Salomee Ca-n Eden am uitat rușinea fiind doar noi. Prin dansul libertin mă fascinezi, femeie Prejudecățile le-arunc la coșul de gunoi. Îmi rupi cămașa de pe musculosul trup Cu tot cu șapte nasturi, vechi jetoane, Râzând ca evadatul de la odiosul zdup Oferi săruturi dulci după ale tale toane. Mă simt fatal la fel ca fantele de roșu Vulcanice poeme sunt ochii tăi maro Cochetă vrei și pajul fin dar și cocoșu' Esti sofisticata damă cu vise de caro. Ai fost inchisă în egoiste inimi la ruletă Refuzi din nou să dai eșecului impuls; Sătulă de alternanța admiră și regretă Ești valul de amor ce hainele mi-a smuls. Așa că dezgoliți, cu fantezia fără bariere Glisăm lubricitatea pe iarba abia cosită, Ni-s trupurile picături de rouă efemere Ce se preling spre ore matinale de ispită. Dar zorii mă găsesc cu sufletul pustiu Nu ești și ziua începe cu un nou supliciu; Revin la posterul unde zâmbești și scriu Te pup, m-așteaptă medicul de la ospiciu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate