cu vârful degetelor atingeam florile de gheață din fereastră
erau prea frumoase aveam unghii prea moi să le desprind
în lumea aceea erau singurele flori adevărate

nu știam că oamenii mari au dinții și unghiile puternice
că femeile au tocuri înalte și bărbații brațele tari
că atunci când cresc ei nu fură florile de gheață
și poartă mănuși pentru toate degetele

după ce și-au pierdut culoarea de zmeură
degetele lor rămân niște copii bătrâni
încă s-ar mai juca dar nu mai au pielea fragedă
unii sunt bătătoriți și palizi
împing din ce în ce pământul din ghivecele cu mușcate
se întind la răsărit sau la apus
flutură a mirare sau binecuvântare
palpează profund în coșul pieptului inima
ca pe-o floare carnivoră care îi înghite