agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-23 | | până unde se întinde albastrul? până la linia transparentă pe care o văd ca pe dâra trasă cu creta pe asfalt dar ce este dincolo oricât m-aș ridica eu pe vârfuri oricât aș pune mâna streașină la ochi nu pot vedea mai departe albatrosul ce a zburat pe lângă mine în picaj niciodată nu îmi va spune mi se pare de-a dreptul ciudat trecusem deja de geamandură priveam în larg vedeam un vapor în miniatură atât de aproape înotam ca nebunu' aș fi vrut să îl am pentru mine /în gând/ întindeam mâna și cu toate acestea nu îl puteam atinge precum o fata morgana născută din ape atât de simplu e să plutești întind mâinile și mă las pradă umbrei dintr-o dată o altă ușă în fața alteia în fața alteia și tot așa până la a nu știu a câta și toate se deschid câte una nu am decât să privesc halucinant în același timp ce oribil cum o mie de umbre zburdă haihui în toate direcțiile mai întâi cineva îmi dă bună ziua fără să am timpul probabil atunci se ridică cortina ca un evantai japonez /cum mamă eu de ce nu pot merge de ce mă ții în brațe ca pe-o cochilie măcar de-aș avea aripi să zbor și de ce ghiozdanul și cărțile stau răvășite pe asfalt/ atât de albastru este adâncul uite casa aceea este a peștilor delfinii dorm mai în larg probabil să nu fie treziți prea devreme aici parcă aș fi într-o pădure de scoici algele verzi ca o pătură străvezie și melci de toate culorile cântând laolaltă pești zburători se întrec în turnir meduze dansează sincron pisicile de mare stau de pază pe flancuri guvizii aplaudă în timp ce un crab diplomat îmi face semne să tac july tu ești? lasă scrisorile dă-le pace dă-mi mâinile tale electrice să ți le strâng vino să ne ascundem pe după stânci vezi acolo ar putea fi casa delfinilor în partea cealaltă a scoicilor vrăjitoare hai să vedem ce vor spune mai bine uite patul ăsta de alge să ne așezăm să bârfim și să râdem este posibil ca după a șaptea deschidere să simt golul ca un fulg ca un nod în gât ca o uvertură nimic plauzibil doar nisipul uscat de pe față mai mult ca sigur am adormit știu. când e ora prânzului nu. și cu toate acestea acum este seară o seară abruptă cu stele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate